Tehnici cultivare - Morcovi
Rotatia culturilor
La cultura morcovului se practică o rotaţie de minimum 3 ani, preferabil de 5-6 ani, mai ales dacă se semnalează prezenţa agenţilor patogeni specifici (Rhizoctonia violacea, Phytium violae, Phytophthora megasperma). Sunt considerate ca plante bune premergătoare tomatele, ceapa, prazul şi mai nou cicoarea de vară, considerată un mijloc eficient de luptă împotriva dăunătorilor de sol. Se vor evita toate speciile de rădăcinoase (din familia Apiaceae), fasole (risc de Rhizoctonia sp.), legumele din grupa verzei (risc de Sclerotinia sp.) şi cereale (risc de Pthytium sp.), precum şi culturile care lasă solul tasat şi cu cantităţi mari de resturi vegetale grosiere.Pregătirea terenului
Fertilizarea de bază: toamna, se administrează în sol 2/3 din doza de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu. Gunoi de grajd se va folosi numai dacă este foarte bine descompus şi aplicarea sa se va face în doze moderate sau mici. Arătura adâncă se va face la 25-30 cm, cu care ocazie se încorporează şi îngrăşămintele administrate. Dacă este necesar, se va face un subsolaj la 50 cm adâncime, înainte de sezonul ploilor de toamnă. Aceste lucrări se vor efectua în funcţie de momentul eliberării terenului. Afânarea superficială a solului, precum şi mărunţirea acestuia, este bine să fie efectuate cu puţin timp înainte de semănat, pentru a evita formarea crustei la suprafaţa solului până la semănat. La culturile ce se înfiinţează mai târziu, la care însămânţarea se face uneori în perioade secetoase, se efectuează mai multe lucrări specifice, dintre care ultima precede semănatul, pentru a obţine un pat germinativ, pe cât posibil proaspăt (de curând) pregătit. În acest scop, se foloseşte grapa cu colţi reglabili, grapa cu discuri sau cultivatorul. În mod obişnuit, o dată cu ultima lucrare, se încorporează în sol şi restul de îngrăşăminte chimice. Nivelarea solului completează lucrările superficiale ale acestuia, pentru asigurarea uniformităţii la semănat. Erbicidarea se face conform indicaţiilor specialiştilor legumicultori, iar erbicidul aplicat este de tip „ppi”, adică înainte de însămânţare cu 6-7 zile, după care urmează încorporarea imediată, de preferat împreună cu îngrăşămintele chimice aplicate. Modelarea terenului se face fie în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 104 cm, fie în biloane mari, prin care se creează condiţii atât pentru încălzirea şi zvântarea rapidă a solului, cât şi pentru irigarea culturii sau evacuarea surplusului de apă. Tăvălugirea se aplică straturilor modelate sau terenului nemodelat pentru asigurarea adâncimii uniforme la semănat. Înfiinţarea culturii Epoca de înfiinţare a culturii se face în funcţie de destinaţia producţiei de morcovi.Condiţionarea seminţelor, în vederea semănatului, include câteva operaţiuni importante, dintre care amintim: polizarea seminţelor cu mijloace mecanice, pentru îndepărtarea perişorilor rigizi de pe partea dorsală a acestora, care creează dificultăţi de distribuirea lor la semănat; calibrarea seminţelor, respectiv selectarea seminţelor pe categorii de mărime, pentru utilizarea seminţelor cu mărime maximă, care au potenţial biologic superior şi generează culturi uniforme (astfel de seminţe se pot folosi şi la semănatul de precizie); drajarea seminţelor, respectiv învelirea seminţelor cu un strat special, pentru aducerea acestora la o formă cât mai sferică, în scopul semănatului de precizie; tratament fitosanitar, efectuat eventual în combinaţie cu drajarea, care asigură o bună protecţie a seminţelor şi plantelor faţă de Rhizoctonia solani şi Alternaria dauci. Durata de la semănat la răsărit depinde de temperatura medie a solului la nivelul seminţelor. Astfel, la 10 grade Celsius, germinarea ajunge la 50% după 19-20 de zile, iar răsărirea în masă, la 24 de zile; la 15 grade Celsius germinează 50% din seminţe după 12-13 zile, iar răsăritul în masă are loc după 16 zile, pe când la 20 de grade Celisus germinează 50% din seminţe după numai 9 zile, iar răsăritul în masă se petrece după 11 zile de la semănat.
Schema de semănat - prevede distribuirea seminţelor fie în rânduri echidistante, fie în benzi a câte două rânduri. Astfel, pe teren modelat în straturi înălţate, se practică semănatul în benzi de două rânduri, cu distanţa între rânduri de 15 cm, iar între benzi de 50 cm, cu zone de protecţie la rigole de 12 cm, sau prin împrăştiere pe două benzi cu lăţimea de 12 cm; pe teren nemodelat se seamănă în benzi de 5 rânduri, cu distanţa între rânduri de 25 cm, iar între benzi de 50 cm. Semănatul în benzi late sau rânduri late este recomandabil atunci când s-au aplicat erbicide eficiente şi nu există riscul de îmburuienare a culturii. Desimea culturii: înfiinţată conform schemei menţionate şi cu asigurarea unei distanţe între plante pe rând de 4-5 cm, ajunge la 600-700 mii plante la hectar. Adâncimea de semănat variază în funcţie de epoca însămânţării şi de natura solului, de la 0,7 la 1,3 cm pentru seminţele nedrajate şi 1,2-1,5 cm pentru seminţele drajate. În general, este preferabil să se semene mai adânc în sezoanele calde şi pe soluri uşoare şi superficial la însămânţările foarte timpurii şi pe soluri cu tendinţă de tasare. Pe terenurile uşoare, ca şi în primăverile secetoase, se recomandă ca imediat după semănat să se execute o tăvălugire uşoară. Norma de sămânţă este în funcţie, în primul rând, de valoarea culturală a seminţelor, dar şi de faptul dacă sunt drajate sau nu, între limitele de 4-6 kilograme la hectar, când folosim sămânţă obişnuită, şi de 2,5-3 kilograme la hectar în cazul seminţelor drajate.