Tehnici cultivare - Ardei
Exigenţe ecologice
Temperatura minimă de germinare a seminţelor este de 14 – 15° C, iar cea optimă de 25 – 28° C. La temperatura minimă, germinarea are loc după 18-20 de zile şi chiar mai mult, iar la cea optimă în 9-11 zile. Plantele cresc şi fructifică corespunzător la temperaturi de 22-25°C. Suma totală a temperaturilor active (peste 17°C) este de 3000°C. La temperaturi mai mici de 15°C creşterea încetează, iar la temperaturi de 0,03 – 0,5°C plantele pier. în condiţii de temperatură moderată (15°C noaptea, 20°C ziua) plantele valorifică mai bine o intensitate mai slabă a luminii şi formează un număr mai mare de boboci.Ardeiul are pretenţii ridicate faţă de lumină, necesitând pentru fructificare minimum 8000 lucşi. Insuficienţa luminii atrage după sine o prelungire exagerată a perioadei de vegetaţie în dauna fructificării. între cantitatea de lumină primită de plantele de ardei de la semănat până la formarea bobocilor şi înălţimea, grosimea, suprafaţa foliară, greutatea plantelor, conţinutul în substanţă uscată, există o corelaţie pozitivă, cu coeficienţi de corelaţie foarte semnificativi.
La intensităţi ale luminii de 2000-3000 lucşi, plantele au o creştere şi dezvoltare necorespunzătoare. La intensitatea luminii peste 5000 lucşi, temperatura de zi de 22 – 25° C, iar cea de noapte de 18 – 20° C, plantele cresc şi fructifică corespunzător.
Ardeiul este o plantă de zi scurtă, dar suportă şi o foto-perioadă mai mare de 12 ore şi chiar iluminarea continuă. Cerinţele ardeiului faţă de fotoperioadă sunt diferite în funcţie de soi, de intensitatea luminii şi nivelul temperaturii, aşa cum arată numeroase cercetări.
Tehnologia cultivarii ardeiului in camp, prin rasaduri
Tehnologia de cultură este asemănătoare pentru ardeiul gras, gogoşar, lung, de boia şi iute. Foarte bune premergătoare sunt: lucerna, trifoiul, mazăre, fasolea, dar se poate cultiva şi după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Înaintea ardeiului primăvara, se pot face culturi anticipate de salată, spanac, ridichi de lună, ceapă verde etc.Terenul se pregăteşte la fel ca la tomate. Toamna se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300 kg/ha superfosfat şi 100 kg/ha sulfat de potasiu. Primăvara se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Erbicidarea se face înainte de plantare cu 5-6 zile şi se încorporează în sol la 6-8 cm adâncime cu grapa cu colţi reglabili. Terenul se modelează în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 104 cm.
Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Răsadurile se obţin în spaţii încălzite (sere, răsadniţe). Se seamănă întâi ardeiul gras pentru cultura timpurie în perioada 20 – 25 II, urmează ardeiul gras pentru culturile obişnuite de vară, în perioada 25 II – 15 III şi apoi ardeiul lung şi gogoşar pentru culturile târzii în perioada 5 – 20 III. Pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar se folosesc 1,2 – 1,5 kg sămânţă.
De obicei se seamănă mai rar, în rânduri distanţate Ia 8 – 10 cm, şi la 2-3 cm pe rând, rezultând 400 – 500 fire/m2 şi nu se mai repică. Pentru culturile timpurii de ardei gras se recomandă repicatul în cuburi nutritive de 7 x 7 x 7 cm sau pe strat nutritiv la 7 x 5 cm. Imediat după semănat stratul se fac tratamente fitosanitare. Pentru grăbirea răsăririi temperatura se menţine la 22-25°C ziua şi 18 – 20°C noaptea. Până la plantare se fac aerisiri, tratamente fitosanitare la intervale de 5-6 zile pentru a preveni căderea răsadurilor. La 10 – 15 zile de la repicare se fertilizează cu îngrăşământ foliar tip F – 411 în concentraţie de 0,05 %, 2 1 soluţie la 10 m2.
Cultivarea ardeiului prin semanat direct in camp
Cultura ardeiului prin semănat direct în câmp s-a încercat în Ungaria şi în ţara noastră la I.C.L.F. Vidra. Sistemul acesta de cultură, deşi permite eliminarea fazei de răsad (costisitoare), nu a căpătat extindere.Cultura prin semănat direct prezintă o serie de avantaje: se face economie de forţă de muncă cu producerea răsadului şi plantarea, rădăcinile pătrund mai adânc, plantele folosesc mai bine apa şi elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici, posibilităţile de mecanizare sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare (Zatyko, 1979). Ca dezavantaje, menţionăm obţinerea unor recolte mai târzii şi mai reduse, ca şi limitarea arealului de cultură.
Alegerea soiului este esenţială. Se preferă soiurile timpurii şi cu dezvoltare rapidă, care formează mai multe fructe în acelaşi timp. De exemplu soiul Feher ozon a dat rezultate bune în Ungaria. Amplasarea culturii se face pe terenuri cu textură nisipo-lutoasă, care să nu formeze crustă. înainte de semănat este necesară tăvălugirea terenului.
Erbicidarea se face înainte de modelarea terenului şi încorporarea în solă la 4-5 cm. Semănatul se face când în sol temperatura se menţine la 13-14°C, adică în jurul datei de 10 mai în sudul ţării. Sunt necesare 2-3,5 kg sămânţă la hectar. Calitatea semănatului este foarte importantă. înainte de semănat sămânţa se dezinfectează ca la producerea răsadurilor. Se preferă seminţele drajate, deoarece nu toate seminţele germinează (uneori doar 60 %) şi că la un ha se aşteaptă să răsară 400.000 – 500.000 plante.